Să stăm în adevăr

Biserica rusă masonizată împreună cu parte din securitatea română, cam de aceeaşi factură, încearcă cu orice preţ să-şi impună aşa zisa lor realitate. Pentru asta sunt în stare de orice le stă în putinţă şi, după atâtea experimente şi experienţe, au destule mijloace. Ce nu au ei e pe Dumnezeu. Desigur, din planul lor nu lipseşte dialectica. Astfel că, prezent şi acceptat este şi contrariul. La masa de joc nu e doar rusul e şi americanul, măcar şi inventat, şi ăsta e doar un exemplu. Ei îşi imaginează că toată realitatea e a lor. Învârtirea în jurul cozii, răsucirea de realităţi e pentru ei doar un exerciţiu de divertisment. De aceea nu vă lăsaţi înşelaţi de propunerea jocului lor.

Nouă ne rămâne dreapta credinţă. E greu, dar e bine.

Să stăm în adevăr.

Specula întru cuvânt

E greu de crezut, dar destul de adevărat: sunt oameni care fac bişniţă de cuvinte pentru a avea cu orice chip dreptate. Aceştia sunt de cele mai multe ori observatori, spectatori şi bineînţeles vorbitori. Ei aşteaptă să se întâmple ceva şi apoi vorbesc. Au preţiozitate, stil şi dacă sunt asociaţi cu religia capătă şi nişte autoritate. Dorinţa lor e de a avea dreptate. Dreptate cu orice preţ. Chiar de s-ar întâmpla un război pe ei nu-i interesează drama războiului, ci concluzia din urma lui, ei vor să se afle la masa negocierilor şi cuvântul lor să aibă greutate, să conteze. Ei se vor stăpânitori prin cuvânt, dar nu un cuvânt trăit, nu un cuvânt viu, ci un cuvânt fabricat, un cuvânt artificial pentru o lume artificială. Într-o lume de păpuşi ei sunt păpuşari. Pentru ei religia e un adjuvant, un mijloc, o cale de a ajunge la putere. Dacă sunt reprezentanţi ai securităţii, ai bisericii ruse puse în slujba puterii, ai americanilor sau ai oricăror puteri străine, a dorinţei de putere, cu atât mai bine. Ei sunt cei care fură vise, amintiri, speranţe. Sunt înaintemergătorii lui antichrist. Şi uneori ei sunt administratori de site-uri sau bloguri aşa zise anti-sistem.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa despre erezie şi credinţă

Într-una din puţinele dezbateri publice la care a participat Părintele Calciu Dumitreasa, mai bine zis, la care a fost lăsat să participe în România, acesta vorbea despre condiţia credinţei, în speţă ortodoxă, trecută prin diferite regimuri politice. Zicea de pildă, că, pe vremea comunismului, individul putea să se înalţe spiritual în sus oricât vroia, regimul comunist având grijă ca omul să nu se dezvolte în laterale, în materialitate, în sus, neputând ocupa locul altuia, omul era chiar încurajat să se dezvolte prin diferitele tehnici de tortură, vezi cumplitele mecanisme ale suferinţei, purificatoare până la urmă, din puşcăriile comuniste. În capitalism, mai zicea el, omul este nu doar încurajat, ci aproape obligat să se dezvolte în laturi, dar, cât mai puţin lăsat să se dezvolte în sus. Acesta este un proiect la scară mare, socială, mondială. Omul, ghiftuit de mirajul prosperităţii, uită de suflet. Exemplul cel mai concludent este uşor de văzut în Americi. Această perspectivă stătea în adevăr la câţiva ani după revoluţie. Din nefericire lucrurile s-au schimbat în şi mai rău. Cele două opţiuni de libertate afişate omului şi-au găsit acum, îl aveau de la început, dar acum e explicit, un punct de lucru comun: stârpirea dreptei credinţe. În oricare parte te-ai afla, ca bun ortodox, te găseşti azi atacat de peste tot. Cu o frică şi o grabă nebună antichrist vrea să se înscăuneze. Pentru asta e în stare de orice. Iudeo-masoneria, că e rusească, cumplit mecanism, că e americănească, lucrează acum în biserică şi din afara ei pentru a-şi impune pretendentul la tron cu orice preţ. În mare înşelare vrea să fie aşezat omul pentru instaurarea unei noi credinţe. O falsă credinţă, asta e dorinţa sistemului, o credinţă mulţumitoare, suficientă, comună, o credinţă în care omul să aibă aparenţa fericirii, iar pentru asta, cum am mai spus, omul ar trebui aşezat într-o iluzie a realităţii. Ecumenismul este erezia secolului, zicea Părintele Calciu. Nu trebuie să uităm asta nicio clipă.

Despre jidovi şi jidani

Sunt jidovi şi jidani. Jidovul rătăcitor este căutătorul nestatornic pentru că nu prea are unde sta, este romantic şi nostalgic, este prigonit şi nefericit de multe ori, este creatorul, artistul, este suflet pe cât se poate liber, dar hăituit, este bun şi darnic în multe cazuri, când nu se poate ajuta încearcă să ajute aproapele; jidanul este nestatornicul cotropitor, căutătorul şi găsitorul de aur, aventurierul mercantil, economist în toate împrejurările, raţionalist, logician, nesincer, cameleonic, expansionist, globalist, stapânitor de lumi create şi închipuite, sieşi-suficient, pervers şi prigonitor. Jidovul este cel care a înfruntat Auschwitzul, jidanul este cel care l-a creat. Jidovul este jucătorul, jidanul este cel care a făcut jocul. Primul aleargă, al doilea numără banii. Unul este ars pe rug, celălalt este inchizitorul. Unul vrea şi se poate mântui, celălalt încearcă să-l oprească de la mântuire.

În fine, jidovul este omul din mulţime care l-a întâlnit pe Iisus, jidanul este cel care l-a omorât.

Ştiri la tv despre cum influenţează ortodoxia viaţa oamenilor

Azi două ştiri la tv, una după alta: ieri doi bătrâni din Buşteni erau să ardă de vii de la o lumânare aprinsă lângă o icoană, adicătelea ar putea deveni periculos să te rogi şi să ţii lumânări şi candele aprinse, iar a doua ştire este despre mama unui student la teologie care a vrut să dea divorţ aşa că tatăl lui s-a spânzurat, foarte teologic, nu?

Aspecte zilnice ale dictaturii electronice

Lumea e intr-un proces puternic de schimbare. Noua tehnologie trebuie să se acordeze cât mai curând şi deplin cu existenţa oamenilor, este ordin de la negru împărat. Deocamdată se mai dau lupte sporadice între lumea de tip vechi, firească, lăsată de Dumnezeu, naturală şi lumea artificială, electronică, creată de forţele întunericului. Când acest proces se va fi finalizat, la el se lucrează de ani de zile, dar implementarea lui în forţă se întâmplă de doar câteva luni, lumea va fi aşezată pe un cu totul nou calapod, al tehnologiei noi pentru o nouă eră. Ce înseamnă asta de fapt? Că libertatea omului cu care unii încă se mai îndeletnicesc este pusă serios în pericol, individului creionându-se un patern de viaţă din care nu prea mai poate ieşi. Omul este racordat la sistemul electronic prin semnul fiarei, aflat, din nefericire, deja în fruntea multora. Dar nu doar fruntea omului participă la acest proiect de nouă dictatură înfiorătoare şi finală, ci, planurile globaliste sunt îndreptate către întreg corpul omului. Alimentele pe care le mănâncăm nu doar că sunt atent modificate genetic, dar îţi sunt vândute purtând, din ce în ce mai multe, codul de bare cu semnul fiarei şi sunt trecute prin cititorul de cod, laser, care imprimă produsului o informaţie, care, uşor, uşor va fi asimilată de organism pentru a se putea încadra perfect în noul sistem electronic. Astfel omul este proiectat a deveni perfect adaptat la o lume, ca să zic aşa, electrizantă, prin modificarea treptată a organismului. La baza acestui sistem stă de fapt informaţia, o informaţie de tip electronic care nu doar că va face din individ un număr, visul mai vechilor statisticieni, ci, va reuşi să facă din individ un respondent perfect la mesajele trimise electronic, încadrându-l robotic în peisajul noii ere de dictatură electronică prin care deja păşim timid. Peisajul urbei va arăta în curând ca o sală imensă şi zgomotoasă de jocuri electronice.

Înfiorător este că mintea omului ajunge din ce în ce mai mult prinsă în aceste cadre electronice, acest nou tip de închisoare perfectându-se pe zi ce trece. Ştim că prin deja banalul televizor sunt emise undele alfa care afectează creierul omului, sunt cunoscute studiile ştiinţifice, în câteva cuvinte însă se poate explica astfel: acele unde alfa reuşesc să sensibilizeze substanţial creierul omului racordându-l la acest nou tip de informaţie electronică. Canalul fiind deja deschis, prin fruntea omului, transmiterea de informaţie poate fi la alegerea manipulatorului. Tehnologia wirless poate să se aşeze liniştită în fotoliu.

Realitatea obişnuită este înlocuită agresiv de o viaţă controlată şi dictată tehnologic în care omul se afundă într-o negură deasă, cu ieşiri din ce în ce mai greu de găsit.

Descurcata existenţă din viaţa omului nou

În faţa blocului unde locuiesc au pus bordură nouă, un petic de 2-3 metri de bordură nouă chiar la ieşirea din bloc. Pe lângă aspectul semantic: bor-dură, bor ca prescurtare a Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum, de pildă, bor-setă, este, într-un bineînţeles limbaj securistico-masonic, biserica setată de securişti (observaţi dacă nu mă credeţi cine poartă borsetă), jocul de-a credinţa a ajuns apanajul unei populaţii din ce în ce mai secată de crezul ortodox (bor-sec), o populaţie aruncată cu cât mai puţină conştiinţă într-un scenariu atent creionat de cei ce, neobosiţi, se ocupă îndeosebi cu furtul de vieţi, de conştiinţe, de libertăţi.

Ca arhitecţi mai mici ai acestei lumi, distinşii scenarişti nu doar că nu acceptă mici abateri de la cărarea lor narativă, dar, vor să imprime omului un crez suprem în noul aranjament orchestral al lumii, al ţării, al, bunăoară, blocului. Cu noua tehnologie calculul lor devine destul de simplu. Într-un permanent joc al schimbului, într-o destul de complicată intersectare a omului cu aşa numitul destin, seara, prin bunăvoinţa unei entităţi nesigure, dar de temut, se trage linie şi se face socoteala. Mulţi, în faţa televizoarelor, socotesc că e bine. A mai trecut o zi.

despre site-uri şi bloguri "anti-sistem"

Voi ce aţi spune dacă aţi afla ca nu doar unul, ci mai multe site-uri şi bloguri vehement luptătoare anti-sistem sunt unele din cele mai abile locuri de manipulare din internetul românesc? Ele nu doar că au legăturile făcute cu sistemul, dar scot şi bani mulţi din afacerea asta cu aşa zisa lor luptă anti-sistem. Vreţi exemple? Încercaţi voi câteva la întâmplare, poate se nimeresc.
Schema face parte dintr-un plan mai amplu de reinventare a noţiunii de bun român, bun naţionalist, bun... patriot. Destre asta însă într-un articol viitor.

Neliniştile Căpitanului

Apropiaţii lui Corneliu Zelea Codreanu şi ai Mişcării Legionare au observat în ultima perioadă a vieţii Căpitanului nu doar o nelinişte, ci şi o oarecare nemulţumire în legătură cu ce făcuse până atunci. Începuse să vadă Mişcarea cumva cu alţi ochi, începea să vadă că ceva nu e în regulă. Oare ce, aveţi idee? Nu este o întrebare retorică şi nici insiduoasă, vorba lui Cioran, Mişcarea Legionară a dat istorie României un sens, dar ar fi măcar interesant de ştiut ce îl nemulţumea pe Căpitan.

Puţin despre traficul de conştiinţe

Consecinţa pentru România a 50 de ani de comunism şi 20 de neocomunism şi masonerie este că trăim într-o ţară cu foarte mulţi securişti, bună parte dintre români având un acord mai mult sau mai puţin scris, mai mult sau mai puţin tacit cu serviciile secrete.

Asta face din ţara noastră un organism care se mişcă din ce în ce mai mult într-o singură direcţie, intr-o direcţie bineînţeles greşită. În această Românie înghiţită pe zi ce trece de acest mecanism străin ei, la care participă cu succes tehnologia avansată, asistăm la scene înfiorătoare, luaţi bine aminte: trafic de conştiinţe, trafic de destine, iluzii de viaţă, lumi iluzorii. Ca într-un iarmaroc, ca într-o zi de târg, vieţile oamenilor încearcă să fie hotărâte şi cântărite de alţii. Viaţa omului ar trebui, aşa vor ei, Dumnezeu însă nu-i va lăsa, să-şi pierdă ideea de liber arbitru, ar trebui să fie încadrat în conformitate cu necesităţile de mişcare ale organismul mare, căruia putem să-i spunem uşor – fiara.  

Despre nostalgia veşnicei reîntoarceri cu coadă şi fără coadă

Cine şi de ce vrea să ne lase fără amintiri? Ce babau înfiorător e acela care vrea să înghită frumuseţile copilărei noastre? De orice fel ar fi acest monstru cumplit trebuie să ţinem seama de măcar un lucru atunci când ne confruntăm cu această amnezie: amintirile sunt foarte importante, ne ţin legaţi de ceva natural, de un adevăr măcar la nivel faptic trecut, e care va să zică important şi e ceva al nostru, dar nu înseamnă totul. Nu ne putem lăsa copleşiţi de amintiri spunându-ne că asta e întreaga şi adevărata noastră natură. Am risca să ne crească coada asemenea personajelor din Avatar.

Ce lectură minunată ar fi în momentele de pierdere individuală povestioarele lui Ion Creagă? Sau ce plăcută ar fi o plimbare prin natură sau o discuţie relaxată cu un om bun?

Amintirea este folosită de sistem ca un drog nou şi ca instrument de afiliere: îţi dau amintiri, dar tu faci ce-ţi zic eu până ce o să înveţi singur drumul, nu faci ce ţi se spune nu primeşti. Această modalitate modernă de şantaj ţine de o construcţie comunistă, aranjată şi perfecţionată în zeci de ani. Lectura sience fiction a fost prezentă masiv în perioada comunistă în România ca şi în alte ţări comuniste. Mersul la biserică era interzis însă lectura sf, cărţile de acest gen erau încurajate şi prezente masiv pe rafturile bibliotecilor alături de clasici precum marx, engels etc. O explozie de scriitori români de literatură sf a avut loc în acea perioadă, iar televizoarele arătau la unison Racheta Albă. Realismul socialist era amestecat cu minciunile despre cucerirea spaţiului de către om. Omul stăpân al universului vroia cu orice chip să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu riscul de a întâlni extratereştri ostili. Mai nou omul vrea să se alieze cu extratereştri, fie ei încă fictivi, pentru a lupta împotriva omului. Pericolul roşu e mai prezent ca oricând pentru că a învăţat să îmbrace diferite chipuri. Fictivă e acum liniştea.

Psihologiile, invenţii la înde-mâna sistemului

Psihanaliza e o invenţie. Dacă ne gândim că ea a fost inventată de doi evrei, freud si jung, atunci putem zice că este o invenţie de făcut bani şi de asuprit oameni. Şi chiar aşa este din păcate, psihanaliza găseşte rezolvări pentru o lume reprezentată de evrei, inventată de ei, altfel zis, într-o irealitate propusă de ei, şi din păcate tot mai extinsă, psihanaliza vine cu soluţii pentru acea lume. În felul ăsta omul se poate vindeca, el îşi găseşte în psihanaliză răspunsul aparent faţă de o minciună, psihanaliza reuşind să-l afunde în cea mai mare minciună – viaţa lui.

Lucrurile nu stau cu mult altfel nici în alte tehnici terapeutice care ţin de psihologie şi nici în psihiatrie. De multe ori un om considerat nebun de societate este mult mai aproape de adevăr decăt adevărul mulţimii, decât adevărul social, de grup, de haită, de adunătură. Toate aceste încercări ştiinţifice de a rezolva problemele omului nu sunt decăt modalităţi de a impune o realitate pe care o stăpânesc unii, fie ei evrei, masoni, ruşi, americani etc. Excepţie de la regulă ar putea face psihoterapia ortodoxă. Arsenie Boca zicea că omul, de-a lungul vieţii, ar putea trece prin trei stadii: un nivel biologic, unul psihologic şi unul duhovnicesc, dar că mulţi dintre oameni se opresc la al doilea stadiu. Aşadar, rostul ştiinţelor care încep în psih ar trebui să fie de trecere, de a ajuta omul să urce de la psihic la suflet, de a-l vindeca de bolile sociale şi a-l trimite spre o cărare duhovnicească, din nefericire ele nu reuşesc, în cele mai multe cazuri, decăt să aplatizeze omul, să-l întoarcă la stadiul bilogic (uitaţi-vă la imaginea de legume pe care o au oamenii într-un ospiciu de aşa zişi nebuni) sau, la fel de rău, fac din om un format gata să răspundă cerinţelor unei lumi imaginate de ei. Cum ar zice Ţuţea, psihologia, psihoterapia, psihanaliza, psihiatria n-au scule suficiente ca să rezolve boala acestei lumi, ba, din contră, nu reuşesc decât să afunde omul şi mai mult în neadevăr. Vedeţi, aproape ca peste tot, şi în acest caz putem vorbi despre o luptă între realităţi, între realitatea Lui Dumnezeu şi realitatea propusă de om într-o lume condusă, se ştie, de diavol.

Despre mărturisirea lui Hristos

Hristos este astăzi din ce în ce mai greu de mărturisit(niciodată n-a fost uşor) oriunde te-ai afla, chiar şi într-o mănăstire.

Era dictaturii electronice acum

Vremurile sunt mai avansate decât credem, trăim în era dictaturii electronice, iar lumea de puţină vreme este într-un proces alert de schimbare. de la o viaţă normală, cât ar mai fi putut fi, se trece în mare grabă la o viaţă artificială, la o închisoare în care gratiile arată precum circuitele electrice. Sfatul este de a vă folosi cât mai puţin de electronice.

Ce caută sacrificiul uman în secolul XXI în societatea românească? Cum de Biserica nu vorbeşte despre asta?

Un lucru înfiorător, cumplit, tenebros în o parte din biserica şi societatea noastră, reminiscenţe ale unui ortodoxism african, ori, mai clar, a masoneriei infiltrate, sau poate a unui iudaism mascat, tema sacrificiului e prezentă ca un lucru normal pentru mulţi chiar dintre oamenii care merg la biserică. Ideea de construcţie nerealizabilă fără sacrificiu ne duce nu doar la Meşterul Manole, ci în spatele istoriei, cu câţiva mii de ani în urmă.

Lucrurile s-au spus însă de pe vreme lui David, iată ce scrie în cunoscutul psalm 50: „Că de-ai fi voit jertfă ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi, jertfa Lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.” Cum de nu se vorbeşte despre asta e greu de explicat, cert e că în adevărata biserică a lui Hristos, unde Hristos ştim sigur că e ortodox, tema sacrificiului, sacrificiul ca fundament al unei construcţii de orice fel, nu are ce căuta. O societate profund ortodoxă, cum ar trebui să fie cea românească, nu ar avea motive sa funcţioneze pe astfel de considerente. Greu de imaginat, dar adevărat: în România oamenii nu prea mor, oamenii sunt omorâţi.

Câteva consideraţii de 23 august

Sunt multe religii. Evoluţionismul, comunismul, americănismul sunt şi ele devenite nişte religii. Nu mai e de mirare atunci că, spre exemplu, ateii comunişti sunt în bună înţelegere cu parte din biserica rusă, ea reuşind să transmită crezuri şi valori susţinute mai mult sau mai puţin conştient atât de o parte din „credincioşi” cât şi de atei. Crezuri comune pentru o biserică esenţialmente eşuată, ieşită din adevăr. Colac peste pupăză stau valorile uniunii europene, o reconstrucţie nostalgică a vechii urss. Mulţi dintre oamenii ajunşi în acest loc nu prea mai au din păcate uneori decât puţine lucruri de făcut: să-şi bage coada în cutia cu amintiri precum speciile din filmul Avatar sau să participe la o luptă imaginară cu victime mai mult sau mai puţin reale în care câştigătorul ar fi bineînţeles de partea unei iluzii a binelui. Intratul în hora uniunii este pierderea libertăţii individului. Iar individul ajuns într-o atare situaţie nu e de condamnat, ci de plâns, pentru că sistemul este atât de evoluat încât nu prea mai dă de ales omului. De aceea oamenii ajunşi aici nu trebuiesc judecaţi şi condamnaţi, ci înţeleşi şi ajutaţi să înţeleagă şi să iasă din acest sistem întunecat. Asta e datorie creştină.

Bijelo Dugme. Cum suna naţionalismul în prima trupă a lui Bregovic

Despre "sistem"

Într-un sistem care se vrea perfect (niciunul nu e) există reacţii controlate anti-sistem pentru o imagine a unei lumi cât mai reale. E banal poate, dar n-ar trebui să omitem asta atunci când vrem să ştim cât mai clar ce se întâmplă prin lume, bunăoară prin ţară.

Cum ar putea Duhul Sfânt să fie raţionalizat?

Umblă un zvon prin târg că, prin ordin de la Patriarhie, s-ar fi raţionalizat Duhul Sfânt, astfel nimeni nu mai are dreptul la o stare de permanenţă în Har, ci doar la momente bine controlate şi încadrate de Duh Sfânt. E bine cunoscut că un păcat capital e de a huli Duhul Sfânt. Să fiu eu nevrednicul sau cei care-şi imaginează că Duhul Sfânt poate fi dat cu linguriţa, că prezenţa Duhului Sfânt poate fi împărţită de om şi nu lăsată de Dumnezeu? Să existe oare o asemenea confuzie la aşa nivel de Biserică încât Duhul Sfânt să fie confundat cu altceva? Este o chestiune cât se poate de serioasă, implicaţiile unei astfel de confuzii ar putea merge până la a confunda o lume lăsată de Dumnezeu, cu o lume artificială, creată de om, fie el şi înaltă faţă bisericească, sau, şi mai rău.

Oameni şi şoareci

Oamenii din spatele oamenilor de ştiinţă au descoperit un nou cobai: oamenii. Ei au fost mai întâi puşi să muncească cât mai mult. Apoi au văzut că munca uneori nu aplatizează omul, aşa că au hotarât să-l supravegheze la servici, apoi au văzut că omul atunci când are o mulţumire gândeşte mai puţin, e mai puţin periculos adică, aşa că au hotărât să-i găsească motive de mulţumire la servici, apoi s-au gândit să facă din asta un fel autoritate, pentru ca toţi angajaţii să înceapă să semene între ei. O ştire cum că oamenii care se relaxează la servici cu ajutorul internetului sunt mai productivi este aparent bună pentru toţi. Sfatul oamenilor de bun simţ este însă de a folosi internetul cât mai puţin sau, şi mai bine, de a nu-l folosi.

o lume minunată...

În lumea lor ideală perfect controlată şi controlabilă minunea ar trebui să fie şi ea controlată şi programabilă. În lumea lor Dumnezeu n-ar mai trebui să existe. Ei cu asta se luptă, se luptă cu Hristos. E cumva amuzant, dar de aproape e înfricoşător.

Oamenii de ştiinţă hibernează tot timpul anului

Cine e om puţin normal la cap poate realiza că istoria e o făcătură, că adevărul e în multe cazuri o iluzie şi că informaţii precise despre ce s-a întâmplat chiar cu noi anul trecut nu prea avem. Cu toate astea există o specie aparte de oameni, numiţi oameni de ştiinţă, care fac tot felul de descoperiri şi emit tot felul de teorii despre ce s-a întâmplat acum mai bine de 160 de milioane de ani, când lumea nici măcar nu exista. Teoria lor e legată de faptul că dinozaurii ar fi putut hiberna şase luni pe an, în iernile lungi şi friguroase de la Poli.

Despre biserica... rusă, fără generalizări

În minunatul film Andrei Rubliov a lui Tarkovsky este o scenă la începutul filmului în care un fel de bufon este bătut şi apoi arestat de către armata regelui. Cum ajunge însă la urechile soldaţilor glumele bietului bufon? Cum ajunge să fie arestat bietul măscărici? Dacă am avut ceva de moştenit de la biserica rusă, apoi am avut ce moşteni. Dacă nu aţi văzut filmul, nu mai pierdeţi timpul!

Graba spre nefiresc. Îndemn spre firesc

Oamenii se grabesc în general, i-aţi văzut, v-aţi văzut? De ce se grăbesc ei şi încotro merg mulţi n-ar şti să răspundă. Lumea întreagă este într-o grabă. Este o grabă a schimbării de parcă timpul n-ar mai avea răbdare cu oamenii. Omul nu înţelege prea clar ce se petrece cu el, cine are credinţă dreaptă în Dumnezeu are intuiţia nefirescului, a necuratului, a lui ceva nu e bine, restul, o masă neclară de grăbiţi. În părticica fiecăruia aproape că acţiunile ar fi justificate, dar încadrându-le în morala creştină e lesne de văzut că acţiunile grăbite îşi pierd sensul, se lasă înghiţite de nefiresc. Oameni buni, staţi în dreapta credinţă şi în frică de Dumnezeu, nu vă mai grabiţi şi căutaţi firescul, răscoliţi prin amintiri, amintiţi-vă de copilărie, de o viaţă normală şi încercaţi să staţi în iubire de aproape şi de Dumnezeu. Căci doar o minune a lui Dumnezeu ar mai putea amâna momentul când oamenii vor ajunge acolo unde de fapt se grăbesc.

O nouă treaptă a lumii: anarhia. Londra aşa şi aşa

Şi pentru ca tot am vorbit de Părintele Arsenie Boca, o altă predicţie de-a lui a fost instaurarea anarhiei ca ultimă etapă în "evoluţia" lumii. Să fie ce vedem acum în Londra începutul sfârşitului? Într-o ţară atât de bine supravegheată, într-o Londră cu cele mai multe camere de luat vederi pe cap de locuitor, cu o poliţie ultra instruită şi dotată ar putea să se mai întâmple ceva necontrolat, mai ales de o aşa amploare, deja internaţională? Cu siguranţă, NU. Asistăm oare la ultimele manevre din spatele frontului, din-aintea marelui haos? Sau e doar o lucrare obişnuită de atragere a atenţiilor, de creştere a ratingurilor şi de demonstrare constantă a unor forţe nevăzute? Ce alte posibilităţi ar mai fi, mai ştiţi?

Jocul de-a Arsenie Boca. Îngerii decăzuţi din chestiunea Transilvaniei române

Multe a prezis Părintele Arsenie Boca, mai puţin una, că o să ajungă „preferatul” celor care l-au otrăvit. Sunt unii care au făcut din furt şi din minciună nu doar un stil de viaţă, ci o istorie şi aproape o lume întreagă. O parte din securitatea modernă românească nu doar că încearcă acapararea unei biserici întregi, dar are jocuri de aşa zisă mistică creştin-ortodoxă. La modă astăzi este Arsenie Boca! Predicţia lui despre faptul că vom pierde Transilvania a fost acaparată de o parte a bisericii controlată de o parte din serviciile secrete româneşti. Nu ascund că această parte are influenţe masonice şi controlează o bună parte din politica românească, ba, mai mult, riscă să controleze o ţară întreagă, ba chiar o lume. Scenariul pierderii Transilvaniei a fost atent calculat pentru a se plia peste predicţiile Părintelui Boca, oameni pierduţi în aşa zisa mistică creştină lucrând orbi la îndeplinirea unei aşa numite voinţe a lui Dumnezeu. Curentul este în principal democrat şi american. Influenţele de tip Soros încă nici nu sunt observate. Că masoneria globală s-a pliat pe ce a găsit aici sau a fost o invenţie a masoneriei locale, jocul de-a Arsenie Boca a prins atât de tare încât riscă să confuzeze chiar şi în rândurile celor mai bine-credincioşi. E atractiv, e năucitor, are ingrediente de mistică, dar jocul este a lui antichrist, specific masoneriei. Ţi se deschid orizonturi noi, dar ele duc în final privirea către pământ. Te fac să pari inteligent, foarte inteligent, dar, în fapt, este o iluzie chiar şi de viaţă inteligentă. În mod real predicţiile Părintelui Boca au fost pur şi simplu confiscate din lumea adevărată şi contrafăcute într-un plan asumat de biserica şi securitatea masonizată. Asta nu înseamnă că pericolul cazului Transilvania, Ţinutul Secuiesc, este mai mic. Un comentariu de pe un blog spunea că în teritoriu nu există conflicte sau atmosfere speciale. Dar oare mai e nevoie de acordul maselor pentru un razboi? Mai e stăpân omul pe informaţia primită, dar, mai ales, pe gândurile şi sentimentele lui? Într-o eră aşa de avansată tehnologic masele nu mai sunt decât simple corpuri unitare de manevră. O arată toate revoluţiile construite pe internet de anul astă din Asia. Am intrat deja în era dictaturii electronice. Dacă se pot răsturna guverne atât de uşor, prin tehnologie e posibil nu doar un război de teritoriu, ci, din păcate, chiar unul global. Despre cum este jocul cu tehnologia voi vorbi într-un articol viitor. Până atunci vă mai supun atenţiei un pas intermediar în planul intereselor străine de ocupare a Transilvaniei, predicţia aceluiaşi Părinte Arsenie Boca cum că România va fi atacată din trei părţi: de ruşi, de unguri şi de bulgari. Dacă de ruşi şi de unguri e lesne de înţeles şi, iată, de observat, surpriza bulgarilor vine de unde nu te aştepţi, de pe şoselele ţării cu maşini din ce în ce mai multe înmatriculate în Bulgaria. Invazia de maşini cu numar bulgăresc are o semnificaţie precisă în razboiul mai mult sau mai puţin văzut, favorizarea culturii păguboase de tip european şi a fondurilor europene, pentru cine nu ştie oraşul Veliko Tarnovo este unul din centrele de formare a pro-europenilor intr-o biserică a lui antichrist, construită pe vremea comunismului şi denumită simpatic biserică post-modernă.

Trăirea adevăratei mistici întru Hristos este tocmai rămânerea în realitatea lui Dumnezeu, într-o lume în care judecata maximă se face cu inima şi cu lacrimi pentru cine mai are.

Singur ortodoxia

Stângistul de Sartre a avut dreptate probabil fără să vrea. Să-mi fie cu iertare că-l amintesc aci. El zicea că nu suntem liberi, ci condamnaţi la libertate. Din perspectiva lui de socialist ateizat stătea într-un adevăr mai mic, căci porţile cerului nu îi mai erau deschise. Alegerea lui sau nu? Într-un univers concentraţional, cum e cel, bunăoară, al României zilelor noastre, avem „şansa” de a alege. Dar alegerea noastră este una impusă. Fără a avea perspectiva norilor, omul zilelor noastre trăieşte o iluzie a libertăţii. Sistemul ascuţit al raţiunii de tip „dacă, atunci” macină firescul omului de a alege cu inima. Un sfânt ortodox spunea despre vremurile din urmă astfel: „Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.”

E leste de recunoscut şi mai înainte de ştiut că paradigma stânga-dreapta e depăşită într-un anume fel, cum s-ar zice popular, e cam acelaşi drac. Construim corect şi raţional din partea stângă sau luptăm înverşunat din Mc.Donald.s? Ne împrietenim cu poliţia şi vameşii sau stăm în maxim un partizanat, dacă nu într-o golăneală capitalistă? Mergem in El Comandante sau în Fire Club? Bem Dorna sau Borsec? Hai, omule liber, alege! Alegerea corectă ar trebui să se facă în şi din biserică, dar care biserică? Cea a Patriarhului Daniel, cu adiere musonică? Cea înroşită şi rusofonizată? Unde e biserica strămoşească, căci asta e singura alegere. Nu e departe vremea când biserica strămoşească o să fie de regăsit doar în sufletele oamenilor, omul-biserică vie. Nu însingurat, ci singur trăitor al unui univers întreg, iată adevăratul testament al Sfântului Arsenie Papacioc, pentru care a fost urmărit şi pe ultimul drum de înspăimântaţii securişti.

Părintele Arsenie Papacioc: Cum luptăm cu gândurile

La apa Vavilonului

La apa Vavilonului,
Jelind de ţara Domnului,
Acoló şezum şi plânsăm
La voroavă ce ne strânsăm,
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducându-ne aminte,

Plângeam cu lacrămi herbinte.
Şi bucine ferecate
Lăsăm prin sălci aninate,

Că acoló ne-ntrebară
Aceia ce ne prădară
Să le zâcem viers de carte
Într-acea streinătate,
Ca-n svânt muntele Sionul
Cântări ce cântam la Domnul.

Ce nu ni să da-ndemână
A cânta-n ţară streină.

De te-aş uita, ţară svântă,
Atuncea să-mi vie smântă,
Şi direapta mea să uite
A schimba viers în lăute!

Şi să mi să prinză limba
De gingini, jelindu-mi scârba,
De te-aş mai putea uita-te,
Ierusalime cetate,
Nainte de nu te-aş pune
În pomene-n zâle bune.

Să nu uíţ, Doamne svinte,
De Edom ce-au zâs cuvinte
Svintei cetăţ împrotivă,
Cu rău din gură zlobivă :
„Răsâpiţî-i zidiuri nalte,
Deşertaţ de bunătate!“

Tu, fată vavilonească,
Răul va să te tâlnească!
Va fi ş-acela-n ferice
Ce-ţ-va veni să te strice,
Că ţî să va-ntoarce darul,
Cum ne-nchini tu cu păharul,

Când cuconii tăi de ziduri
Vor zdrobi-i ca neşte hârburi.

Psalomul lui David, 136, Psaltirea în versuri (a ieromonahului Dosoftei, pre versuri tocmită la mănăstirea Probota, sau la Roman, dar tipărită abia la 1673 în Polonia, la Uniev, când Dosoftei era deja mitropolit pribeag...)

Rugăciunea Sfântului Antonie de la Optina

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică!

Doamne, dă-mi Te rog, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecaţi!

Rugăciuni armâneşti

Rugăciunea domnească

Tatălu a nostru, cari eşti tu ţeruri, sînţească-si numa a ta; s-vină amirăriļea a ta; s-hibă vrearea a ta, după cumu tu ţeru, aşi ş-pri locu.

Pînea a noastră aţea di tute dzîlile dă-nă-u a noauă asîndzî; ş-nă ļiartă a noauă amîrtiile a noastre, după cumu ş-noi ļirtămu aţiloru ţe nă ftisescu a noauă; ş-nu nă du pri noi tu ispită, ţi n-ascapă di-aţelu arău. Amin.

Rugăciunea a Sîntului Efrem

Doamne ş-afindico a banăļei a meale, nu-ñi dă a ñia pnevma a leaniļei, a frundidîļei di multe, a vreariļei di dumnie ş-a grăiriļei tu irñie. Iară pnevma a curăţîļiļei, a tăpinusiriļei, a arîvdariļei ş-a vreariļei dursea-le a ñia a roblu a tălu. Aşi, Doamne Amiră, dursea-ni a ñia, tra s-ñi vedu alathurile a meale, şi s-nu giudicu pri fratile a melu; că ghine eşti cuvîntatu tu eta a etiloru. Amin.

Pistipsirea

Pistipsescu tu unu Dumnidzău, Tatălu atutţînîtorlu, făcatorlu a ţerlui ş-a loclui, a vidzutiloru a tutuloru ş-a nividzutiloru.

Şi ntru unu Domnu Iisus Hristos, Hiļilu alu Dumnidzău, unlu amindatu, cari ditu Tatălu si-are amindată ma nîinte di tute etile, lunină ditu lunină, Dumnidzău adivăratu ditu Dumnidzău adivăratu, amindatu iară nu faptu, aţelu di ună hiinţă cu Tatălu, pritu cari tute si-au faptă.

Cari tră noi oaminiļi ş-tră a noastră ascăpare  si-are dipusă ditu ţeruri şi si-are ntrupată di la Duhlu Sîntu ş-ditu Maria Parthena şi si-are faptă omu.

Şi si-are arăstignită tră noi, tu dzîlile alu Ponţiu Pilat ş-are ipufirsită şi si-are ngrupată.

Ş-are anviată a treia dzuă , după Scriituri.

Şi si-are alinată la ţeruri şi şade nandreapta a Tatălui.

Ş-iară va s-vină cu mărire, tra s-giudică viiļi ş-morţîļi, ş-amirăriļea a lui nu va aibă bitisire.

Şi ntru Duhlu Sîntu, Domnulu di bană făcătorlu, cari di la Tatălu s-tradze, aţelu ţe dadunu cu Tatălu ş-cu Hiļilu easte ncļinatu ş-măritu; cari are grăită pritu prufiţ.

Tu una sîntă, catholichească ş-apostolească Bisearică.

Mîrtirsescu unu pitedzu ntru ļirtarea a amîrtiiloru.

Aşteptu anviarea a morţîloru ş-bana a etiļei ţe va s-hibă. Amin.

Aţeale dzaţe diităgii alu Dumnidzău

1. Mine escu Domnulu Dumnidzău a tălu; s-nu ai alţî dumnidzadz nafoară di mine; s-nu-ţ faţi chipu ciuplitu, tra s-ti ncļiñi a lui.

2. S-nu dzîţi numa a Domnului Dumnidzălui a tălu digeaba.

3. Adu-ţ aminte si sînţăşti dzua a Domnului.

4. Tiñisea pri tatălu a tălu ş-pri muma a ta, tra s-ţă hibă ghine a ţăia şi s-bînedz multu pri locu.

5. S-nu vaţîñi.

6. S-nu faţi  fapte nicurate.

7. S-nu furi.

8. S-nu mîrtirseşti strîmbu contra a aproapilui a tălu.

9. S-nu hii hărbutu după muļiarea a aproapilui a tălu.

10. S-nu ipithimiseşti casa a aproapilui a tălu, ş-niţi vîrnă lucru ţe easte a lui.

Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Decalogul tăcerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul

 3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti

 4. Taci, atunci cand esti provocat

 5. Taci, cand esti nervos si iritabil

 6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi

 7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit

 8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti

 9. Taci, cand esti ispitit sa critici

 10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi

Părintele Arsenie Papacioc (2008)

Rugăciune a Părintelui Arsenie Papacioc:

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite,

şi capetele la pămînt, Te rugăm ca frumuseţea şi

veşnicia aceasta Ortodoxă să fie înţeleasă fără

părtinire, desăvîrşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu

eşti “Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Nichifor Crainic: Cântecul foamei

De voi fi fost candva ciorchine,
Sunt azi o boala stoarsa-n teasc.
In flamanzenia din mine
Turnati o zeama si ranasc.

Imi pipai trupul cumse stinge,
Un bors cu stir l-ar incalzi,
Un fir de iarba de-as atinge
Fulgerator as inverzi.

Lasati-mi bratul de fantoma
Sa rupa de pe crengi un mar,
Muscand, m-ar umple de aroma
Si-as mai trai in adevar.

In tara turmelor si-a painii
Eu zac pe lingura si blid,
Lasati-ma s-acin cu cainii
Ori sa cersesc pe langa zin.

O, milostivule, Tu care
Din doi ciortani si cinci colaci
Facusi un munte de mancare
Sa saturi gloate de saraci,

Repeta, bunule, minunea
Si ospateaza mii de guri
Iar mie asculta-mi rugaciunea:
Da-mi doar un cos cu frimituri!

Rugăciunea Sfantului Tihon pentru cei prigoniţi

Doamne Atotmilostive, Dumnezeul puterilor!
Din adâncul sufletului cu smerenie strig către Tine: cu puterea Crucii Tale potoleşte înverşunarea celor ce urăsc şi hulesc Numele Tău Cel Sfânt, pângăresc şi nimicesc sfinţenia lăcaşurilor Tale, prigonindu-i cu sălbăticie pe fiii credincioşi ai Sfintei Tale Biserici.
Tuturor celor ce pătimesc pentru mărturisirea adevăratei credinţe trimite-le în Numele Tău pe Sfinţii Tăi Îngeri, ca să-i întărească pe cei credincioşi Ţie întru purtarea jugului Tău celui bun, sub acoperământul şi mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor Tăi.
Milostive Doamne! Cu inima zdrobită şi cu lacrimi ne rugăm Ţie, caută la plânsul, tânguirea şi rugile tuturor dreptcredincioşilor creştini pătimind de năpăstuirea vrăjmaşilor Tăi.
Şi mai presus de toate întăreşte, Doamne, cu tăria Duhului Tău pe păstorii Tăi, ca să slujească cu dârzenie, în singurătate, chiar până la moarte turma Ta.
Iar pe toţi cei ce pentru Tine au primit sfârşit mucenicesc, învredniceşte-i să împărăţească cu sfinţii Tăi în slava Ta cea veşnică.
Tu, Doamne, Cel ce pe Cruce Te-ai rugat pentru cei ce Te răstigneau şi în ultimul ceas ai primit pocăinţa tâlharului, nu-i pierde pe cei ce s-au lepădat, au hulit şi au asuprit Sfânta Credinţă şi Sfânta Ta Biserică, ci, de este cu putinţă, dăruieşte-le lor bucuria de a Te cunoaşte pe Tine, Dragostea şi înţelepciunea cea Dumnezeiască, şi să-şi sfârşească zilele în pocăinţă adevărată.
Către Tine, Doamne, nădăjduim şi nu ne vom ruşina în veac, căci Tu eşti apărarea noastră, ajutorul şi biruinţa care a biruit lumea, lumina mai presus de orice lumină, bucuria mai presus de orice bucurie, nădejdea mai presus de orice nădejde, adevărata viaţă şi mântuire veşnică, şi Ţie Celui în Treime închinat, slavă îţi înălţăm, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Mihai Eminescu, cuvinte despre poporul român

„ Iubesc acest popor bun, blând, omenos,... ” „ pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi resbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui nici prin gând nu-i trece...”

Radu Gyr: Tăcem din gură

Din tot, ne-a mai ramas aieve,
Acest zid grav, aceste dreve.
Crunt ferecati in piatra dura
Cu pumnii stransi, tacem din gura.

Tacem, parc'am tacea de veacuri
Ca niste funduri vechi de lacuri.
Si ferecat in bezna sura,
De mii de ani, tacem din gura.

Ei: ziduri, lanturi, temnicerii,
noi, numai cremenea tacerii.
Ei, biciuri cu batai si ura,
noi, urias inghet pe gura.

Deasupra vremii si genunii,
Tacem ca spinii si taciunii.
Tacem ca lama de custura,
Tacem mereu, tacem din gura.

Ne linge frigul pe ciolane,
Ei, foame, cuie si ciocane
Si orice zi e-o muscatura.
Scrasnind din dinti, tacem din gura.

Tacem ca lacatul pe use,
Tacem ca focul sub cenuse,
Tacem... dar noaptea sub celule,
Vuiesc torente nesatule.

Un zgomot bubuie departe,
Se darma parca ziduri sparte
Si parca lanturi cad in zgura.
Noi asteptam, tacem din gura.

O rugăciune a lui Adrian Făgeţeanu

“Binecuvântate Doamne, învaţă-mă; Stăpâne, înţelepţeşte-mă să înţeleg; Binecuvântate  Sfinte, luminează-mă! Doamne Dumnezeul nostru, Tu învaţă-mă, înţelepţeşte-mă, întăreşte-mă să nu Te părăsesc şi să rămân cu Tine şi cu Biserica strămoşească, Biserica Ortodoxă, să nu trec la erezia Patriarhului”.

Petre Ţuţea: Despre comunişti şi legionari

"La comunisti, dacă nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - înseamnă că esti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolsevici mă întrebati? Fiindcă legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul glumă si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii."

petre ţuţea

Părintele Cleopa: Mama lui Mihai Viteazu...

Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapşane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

interviu cu un sihastru

De la postări la postiri

După 50 de ani de comunism, după 20 de ani de neocomunism şi masonerie, s-a ajuns la încercarea de definire şi de aplicare a unui fel de nouă teologie. Înlocuirea calităţii cu o anume cantitate, a unui fel de fond cu un fel de formă, a unui cuvânt lucrător şi viu cu un cuvânt sec şi vătămător. Postul, ca practică ortodoxă, nu poate fi judecat numai după nevoinţa credinciosului. În fapt, dacă eu mânânc un cartof pe zi, nu înseamnă că sunt mai îndreptăţit în a mi se cuvine ceva faţă de un bătrân care a primit de la medic recomandarea să mănânce fierturi de carne. O problemă pe cât de simplă aparent, pe atât de periculoasă pentru un ortodoxism şi aşa precar. Însă problema este veche de când lumea, nu vorbesc de ceva cu totul nou, ci doar de o nouă formă de fariseism. Când omul nu mai are libertatea de alegere înseamnă că se află într-o religie greşită. Voi reveni pe subiect.

Ionu lu Grigore

Cezar Ivănescu: Închinare ecumenică

! eu sînt în veci de veci Jidanul,
sînt Jidovul Rătăcitor,
sînt Polonezo-Africanul,
Românul cel Îndurător,
sînt Indianul Piele-Roşă
cu pielea roşie de rîs,
îmi port urmaşii în sacoşă
nu ştiu-ai cui sînt şi nici cîţi îs,

sînt paciaura, detritusul
şi mazochistul de servici,
American-Englezo-Rusul
mă ţine numa-n şfichi de bici,
eu sînt Dibukul ce-ncasează
în cur şi-n gură – şi în cer
unde toţi Sfinţii mă-abhorează
cînd eu Dreptatea mea mi-o cer,

de-aceea zic, nu vreau nimica
din Lumea asta să primesc,
vă las Extazul, vă las frica,
vă las şi sufletu-mi golesc,
de plin şi vid, de Domn şi Diavol,
de Bun şi Rău, bătrîni şi prunci,
eu numai sufletului, ja wohl
îi spun, în Paradis, atunci,
de-aceea zic, să treacă-n fine
Această Lume, Timp Pierdut,
şi-n ea să treacă de la mine
Tot Răul ce mi s-a făcut!

dorin liviu zaharia

mai mult dorin liviu zaharia

statistici

în România sunt peste 250.000 de bodyguarzi. Au desfinţat armata şi au umplut ţara de malaci care nu mai ştiu să muncească.

cateva desconsideraţii despre ioan petru culianu. să-mi fie cu iertare

vorbeam ieri cu un prieten la bere despre ioan petru culianu. eu îl acuzam ca prea a fost îndrăgostit de tehnologie, mult prea new ageist după gustul meu şi apoi a scris un articol în care se lua de legionari numindu-i klu klux klan ortodox. a avut o nevastă evreică şi o rudă apropiată în ţară ditai securistul, de aici poate că scenariile lui se potriveau cu scenariile lor. în plus a contribuit la arderea trupului neînsufleţit a lui Eliade. atât.

telefonul matrix

în matrix oamenii răi, şi parcă nu doar ei, se teleportează cu ajutorul telefonului mobil. acum cateva zile, in metrou, a sunat telefonul unei domnişoare din apropierea mea, iar după câteva vorbe spuse, vocea i s-a schimbat şi în locul ei parese că a apărut un individ care îmi poartă sâmbetele. zzzzzz. credeti ca sunt nebun? de unde o veni expresia asta, a purta sâmbetele? în una din ultimele apariţii filmate, Părintele Rafail Noica spunea că tehnologia a avansat atât de mult încât putem spune, fără să greşim, că trăim vremuri apocaliptice.