Psihologiile, invenţii la înde-mâna sistemului

Psihanaliza e o invenţie. Dacă ne gândim că ea a fost inventată de doi evrei, freud si jung, atunci putem zice că este o invenţie de făcut bani şi de asuprit oameni. Şi chiar aşa este din păcate, psihanaliza găseşte rezolvări pentru o lume reprezentată de evrei, inventată de ei, altfel zis, într-o irealitate propusă de ei, şi din păcate tot mai extinsă, psihanaliza vine cu soluţii pentru acea lume. În felul ăsta omul se poate vindeca, el îşi găseşte în psihanaliză răspunsul aparent faţă de o minciună, psihanaliza reuşind să-l afunde în cea mai mare minciună – viaţa lui.

Lucrurile nu stau cu mult altfel nici în alte tehnici terapeutice care ţin de psihologie şi nici în psihiatrie. De multe ori un om considerat nebun de societate este mult mai aproape de adevăr decăt adevărul mulţimii, decât adevărul social, de grup, de haită, de adunătură. Toate aceste încercări ştiinţifice de a rezolva problemele omului nu sunt decăt modalităţi de a impune o realitate pe care o stăpânesc unii, fie ei evrei, masoni, ruşi, americani etc. Excepţie de la regulă ar putea face psihoterapia ortodoxă. Arsenie Boca zicea că omul, de-a lungul vieţii, ar putea trece prin trei stadii: un nivel biologic, unul psihologic şi unul duhovnicesc, dar că mulţi dintre oameni se opresc la al doilea stadiu. Aşadar, rostul ştiinţelor care încep în psih ar trebui să fie de trecere, de a ajuta omul să urce de la psihic la suflet, de a-l vindeca de bolile sociale şi a-l trimite spre o cărare duhovnicească, din nefericire ele nu reuşesc, în cele mai multe cazuri, decăt să aplatizeze omul, să-l întoarcă la stadiul bilogic (uitaţi-vă la imaginea de legume pe care o au oamenii într-un ospiciu de aşa zişi nebuni) sau, la fel de rău, fac din om un format gata să răspundă cerinţelor unei lumi imaginate de ei. Cum ar zice Ţuţea, psihologia, psihoterapia, psihanaliza, psihiatria n-au scule suficiente ca să rezolve boala acestei lumi, ba, din contră, nu reuşesc decât să afunde omul şi mai mult în neadevăr. Vedeţi, aproape ca peste tot, şi în acest caz putem vorbi despre o luptă între realităţi, între realitatea Lui Dumnezeu şi realitatea propusă de om într-o lume condusă, se ştie, de diavol.