Singur ortodoxia

Stângistul de Sartre a avut dreptate probabil fără să vrea. Să-mi fie cu iertare că-l amintesc aci. El zicea că nu suntem liberi, ci condamnaţi la libertate. Din perspectiva lui de socialist ateizat stătea într-un adevăr mai mic, căci porţile cerului nu îi mai erau deschise. Alegerea lui sau nu? Într-un univers concentraţional, cum e cel, bunăoară, al României zilelor noastre, avem „şansa” de a alege. Dar alegerea noastră este una impusă. Fără a avea perspectiva norilor, omul zilelor noastre trăieşte o iluzie a libertăţii. Sistemul ascuţit al raţiunii de tip „dacă, atunci” macină firescul omului de a alege cu inima. Un sfânt ortodox spunea despre vremurile din urmă astfel: „Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.”

E leste de recunoscut şi mai înainte de ştiut că paradigma stânga-dreapta e depăşită într-un anume fel, cum s-ar zice popular, e cam acelaşi drac. Construim corect şi raţional din partea stângă sau luptăm înverşunat din Mc.Donald.s? Ne împrietenim cu poliţia şi vameşii sau stăm în maxim un partizanat, dacă nu într-o golăneală capitalistă? Mergem in El Comandante sau în Fire Club? Bem Dorna sau Borsec? Hai, omule liber, alege! Alegerea corectă ar trebui să se facă în şi din biserică, dar care biserică? Cea a Patriarhului Daniel, cu adiere musonică? Cea înroşită şi rusofonizată? Unde e biserica strămoşească, căci asta e singura alegere. Nu e departe vremea când biserica strămoşească o să fie de regăsit doar în sufletele oamenilor, omul-biserică vie. Nu însingurat, ci singur trăitor al unui univers întreg, iată adevăratul testament al Sfântului Arsenie Papacioc, pentru care a fost urmărit şi pe ultimul drum de înspăimântaţii securişti.

Părintele Arsenie Papacioc: Cum luptăm cu gândurile

La apa Vavilonului

La apa Vavilonului,
Jelind de ţara Domnului,
Acoló şezum şi plânsăm
La voroavă ce ne strânsăm,
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducându-ne aminte,

Plângeam cu lacrămi herbinte.
Şi bucine ferecate
Lăsăm prin sălci aninate,

Că acoló ne-ntrebară
Aceia ce ne prădară
Să le zâcem viers de carte
Într-acea streinătate,
Ca-n svânt muntele Sionul
Cântări ce cântam la Domnul.

Ce nu ni să da-ndemână
A cânta-n ţară streină.

De te-aş uita, ţară svântă,
Atuncea să-mi vie smântă,
Şi direapta mea să uite
A schimba viers în lăute!

Şi să mi să prinză limba
De gingini, jelindu-mi scârba,
De te-aş mai putea uita-te,
Ierusalime cetate,
Nainte de nu te-aş pune
În pomene-n zâle bune.

Să nu uíţ, Doamne svinte,
De Edom ce-au zâs cuvinte
Svintei cetăţ împrotivă,
Cu rău din gură zlobivă :
„Răsâpiţî-i zidiuri nalte,
Deşertaţ de bunătate!“

Tu, fată vavilonească,
Răul va să te tâlnească!
Va fi ş-acela-n ferice
Ce-ţ-va veni să te strice,
Că ţî să va-ntoarce darul,
Cum ne-nchini tu cu păharul,

Când cuconii tăi de ziduri
Vor zdrobi-i ca neşte hârburi.

Psalomul lui David, 136, Psaltirea în versuri (a ieromonahului Dosoftei, pre versuri tocmită la mănăstirea Probota, sau la Roman, dar tipărită abia la 1673 în Polonia, la Uniev, când Dosoftei era deja mitropolit pribeag...)

Rugăciunea Sfântului Antonie de la Optina

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică!

Doamne, dă-mi Te rog, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecaţi!

Rugăciuni armâneşti

Rugăciunea domnească

Tatălu a nostru, cari eşti tu ţeruri, sînţească-si numa a ta; s-vină amirăriļea a ta; s-hibă vrearea a ta, după cumu tu ţeru, aşi ş-pri locu.

Pînea a noastră aţea di tute dzîlile dă-nă-u a noauă asîndzî; ş-nă ļiartă a noauă amîrtiile a noastre, după cumu ş-noi ļirtămu aţiloru ţe nă ftisescu a noauă; ş-nu nă du pri noi tu ispită, ţi n-ascapă di-aţelu arău. Amin.

Rugăciunea a Sîntului Efrem

Doamne ş-afindico a banăļei a meale, nu-ñi dă a ñia pnevma a leaniļei, a frundidîļei di multe, a vreariļei di dumnie ş-a grăiriļei tu irñie. Iară pnevma a curăţîļiļei, a tăpinusiriļei, a arîvdariļei ş-a vreariļei dursea-le a ñia a roblu a tălu. Aşi, Doamne Amiră, dursea-ni a ñia, tra s-ñi vedu alathurile a meale, şi s-nu giudicu pri fratile a melu; că ghine eşti cuvîntatu tu eta a etiloru. Amin.

Pistipsirea

Pistipsescu tu unu Dumnidzău, Tatălu atutţînîtorlu, făcatorlu a ţerlui ş-a loclui, a vidzutiloru a tutuloru ş-a nividzutiloru.

Şi ntru unu Domnu Iisus Hristos, Hiļilu alu Dumnidzău, unlu amindatu, cari ditu Tatălu si-are amindată ma nîinte di tute etile, lunină ditu lunină, Dumnidzău adivăratu ditu Dumnidzău adivăratu, amindatu iară nu faptu, aţelu di ună hiinţă cu Tatălu, pritu cari tute si-au faptă.

Cari tră noi oaminiļi ş-tră a noastră ascăpare  si-are dipusă ditu ţeruri şi si-are ntrupată di la Duhlu Sîntu ş-ditu Maria Parthena şi si-are faptă omu.

Şi si-are arăstignită tră noi, tu dzîlile alu Ponţiu Pilat ş-are ipufirsită şi si-are ngrupată.

Ş-are anviată a treia dzuă , după Scriituri.

Şi si-are alinată la ţeruri şi şade nandreapta a Tatălui.

Ş-iară va s-vină cu mărire, tra s-giudică viiļi ş-morţîļi, ş-amirăriļea a lui nu va aibă bitisire.

Şi ntru Duhlu Sîntu, Domnulu di bană făcătorlu, cari di la Tatălu s-tradze, aţelu ţe dadunu cu Tatălu ş-cu Hiļilu easte ncļinatu ş-măritu; cari are grăită pritu prufiţ.

Tu una sîntă, catholichească ş-apostolească Bisearică.

Mîrtirsescu unu pitedzu ntru ļirtarea a amîrtiiloru.

Aşteptu anviarea a morţîloru ş-bana a etiļei ţe va s-hibă. Amin.

Aţeale dzaţe diităgii alu Dumnidzău

1. Mine escu Domnulu Dumnidzău a tălu; s-nu ai alţî dumnidzadz nafoară di mine; s-nu-ţ faţi chipu ciuplitu, tra s-ti ncļiñi a lui.

2. S-nu dzîţi numa a Domnului Dumnidzălui a tălu digeaba.

3. Adu-ţ aminte si sînţăşti dzua a Domnului.

4. Tiñisea pri tatălu a tălu ş-pri muma a ta, tra s-ţă hibă ghine a ţăia şi s-bînedz multu pri locu.

5. S-nu vaţîñi.

6. S-nu faţi  fapte nicurate.

7. S-nu furi.

8. S-nu mîrtirseşti strîmbu contra a aproapilui a tălu.

9. S-nu hii hărbutu după muļiarea a aproapilui a tălu.

10. S-nu ipithimiseşti casa a aproapilui a tălu, ş-niţi vîrnă lucru ţe easte a lui.

Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Decalogul tăcerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul

 3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti

 4. Taci, atunci cand esti provocat

 5. Taci, cand esti nervos si iritabil

 6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi

 7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit

 8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti

 9. Taci, cand esti ispitit sa critici

 10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi

Părintele Arsenie Papacioc (2008)

Rugăciune a Părintelui Arsenie Papacioc:

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite,

şi capetele la pămînt, Te rugăm ca frumuseţea şi

veşnicia aceasta Ortodoxă să fie înţeleasă fără

părtinire, desăvîrşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu

eşti “Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Nichifor Crainic: Cântecul foamei

De voi fi fost candva ciorchine,
Sunt azi o boala stoarsa-n teasc.
In flamanzenia din mine
Turnati o zeama si ranasc.

Imi pipai trupul cumse stinge,
Un bors cu stir l-ar incalzi,
Un fir de iarba de-as atinge
Fulgerator as inverzi.

Lasati-mi bratul de fantoma
Sa rupa de pe crengi un mar,
Muscand, m-ar umple de aroma
Si-as mai trai in adevar.

In tara turmelor si-a painii
Eu zac pe lingura si blid,
Lasati-ma s-acin cu cainii
Ori sa cersesc pe langa zin.

O, milostivule, Tu care
Din doi ciortani si cinci colaci
Facusi un munte de mancare
Sa saturi gloate de saraci,

Repeta, bunule, minunea
Si ospateaza mii de guri
Iar mie asculta-mi rugaciunea:
Da-mi doar un cos cu frimituri!

Rugăciunea Sfantului Tihon pentru cei prigoniţi

Doamne Atotmilostive, Dumnezeul puterilor!
Din adâncul sufletului cu smerenie strig către Tine: cu puterea Crucii Tale potoleşte înverşunarea celor ce urăsc şi hulesc Numele Tău Cel Sfânt, pângăresc şi nimicesc sfinţenia lăcaşurilor Tale, prigonindu-i cu sălbăticie pe fiii credincioşi ai Sfintei Tale Biserici.
Tuturor celor ce pătimesc pentru mărturisirea adevăratei credinţe trimite-le în Numele Tău pe Sfinţii Tăi Îngeri, ca să-i întărească pe cei credincioşi Ţie întru purtarea jugului Tău celui bun, sub acoperământul şi mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor Tăi.
Milostive Doamne! Cu inima zdrobită şi cu lacrimi ne rugăm Ţie, caută la plânsul, tânguirea şi rugile tuturor dreptcredincioşilor creştini pătimind de năpăstuirea vrăjmaşilor Tăi.
Şi mai presus de toate întăreşte, Doamne, cu tăria Duhului Tău pe păstorii Tăi, ca să slujească cu dârzenie, în singurătate, chiar până la moarte turma Ta.
Iar pe toţi cei ce pentru Tine au primit sfârşit mucenicesc, învredniceşte-i să împărăţească cu sfinţii Tăi în slava Ta cea veşnică.
Tu, Doamne, Cel ce pe Cruce Te-ai rugat pentru cei ce Te răstigneau şi în ultimul ceas ai primit pocăinţa tâlharului, nu-i pierde pe cei ce s-au lepădat, au hulit şi au asuprit Sfânta Credinţă şi Sfânta Ta Biserică, ci, de este cu putinţă, dăruieşte-le lor bucuria de a Te cunoaşte pe Tine, Dragostea şi înţelepciunea cea Dumnezeiască, şi să-şi sfârşească zilele în pocăinţă adevărată.
Către Tine, Doamne, nădăjduim şi nu ne vom ruşina în veac, căci Tu eşti apărarea noastră, ajutorul şi biruinţa care a biruit lumea, lumina mai presus de orice lumină, bucuria mai presus de orice bucurie, nădejdea mai presus de orice nădejde, adevărata viaţă şi mântuire veşnică, şi Ţie Celui în Treime închinat, slavă îţi înălţăm, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Mihai Eminescu, cuvinte despre poporul român

„ Iubesc acest popor bun, blând, omenos,... ” „ pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi resbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui nici prin gând nu-i trece...”

Radu Gyr: Tăcem din gură

Din tot, ne-a mai ramas aieve,
Acest zid grav, aceste dreve.
Crunt ferecati in piatra dura
Cu pumnii stransi, tacem din gura.

Tacem, parc'am tacea de veacuri
Ca niste funduri vechi de lacuri.
Si ferecat in bezna sura,
De mii de ani, tacem din gura.

Ei: ziduri, lanturi, temnicerii,
noi, numai cremenea tacerii.
Ei, biciuri cu batai si ura,
noi, urias inghet pe gura.

Deasupra vremii si genunii,
Tacem ca spinii si taciunii.
Tacem ca lama de custura,
Tacem mereu, tacem din gura.

Ne linge frigul pe ciolane,
Ei, foame, cuie si ciocane
Si orice zi e-o muscatura.
Scrasnind din dinti, tacem din gura.

Tacem ca lacatul pe use,
Tacem ca focul sub cenuse,
Tacem... dar noaptea sub celule,
Vuiesc torente nesatule.

Un zgomot bubuie departe,
Se darma parca ziduri sparte
Si parca lanturi cad in zgura.
Noi asteptam, tacem din gura.

O rugăciune a lui Adrian Făgeţeanu

“Binecuvântate Doamne, învaţă-mă; Stăpâne, înţelepţeşte-mă să înţeleg; Binecuvântate  Sfinte, luminează-mă! Doamne Dumnezeul nostru, Tu învaţă-mă, înţelepţeşte-mă, întăreşte-mă să nu Te părăsesc şi să rămân cu Tine şi cu Biserica strămoşească, Biserica Ortodoxă, să nu trec la erezia Patriarhului”.

Petre Ţuţea: Despre comunişti şi legionari

"La comunisti, dacă nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - înseamnă că esti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolsevici mă întrebati? Fiindcă legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul glumă si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii."

petre ţuţea

Părintele Cleopa: Mama lui Mihai Viteazu...

Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapşane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

interviu cu un sihastru

De la postări la postiri

După 50 de ani de comunism, după 20 de ani de neocomunism şi masonerie, s-a ajuns la încercarea de definire şi de aplicare a unui fel de nouă teologie. Înlocuirea calităţii cu o anume cantitate, a unui fel de fond cu un fel de formă, a unui cuvânt lucrător şi viu cu un cuvânt sec şi vătămător. Postul, ca practică ortodoxă, nu poate fi judecat numai după nevoinţa credinciosului. În fapt, dacă eu mânânc un cartof pe zi, nu înseamnă că sunt mai îndreptăţit în a mi se cuvine ceva faţă de un bătrân care a primit de la medic recomandarea să mănânce fierturi de carne. O problemă pe cât de simplă aparent, pe atât de periculoasă pentru un ortodoxism şi aşa precar. Însă problema este veche de când lumea, nu vorbesc de ceva cu totul nou, ci doar de o nouă formă de fariseism. Când omul nu mai are libertatea de alegere înseamnă că se află într-o religie greşită. Voi reveni pe subiect.

Ionu lu Grigore

Cezar Ivănescu: Închinare ecumenică

! eu sînt în veci de veci Jidanul,
sînt Jidovul Rătăcitor,
sînt Polonezo-Africanul,
Românul cel Îndurător,
sînt Indianul Piele-Roşă
cu pielea roşie de rîs,
îmi port urmaşii în sacoşă
nu ştiu-ai cui sînt şi nici cîţi îs,

sînt paciaura, detritusul
şi mazochistul de servici,
American-Englezo-Rusul
mă ţine numa-n şfichi de bici,
eu sînt Dibukul ce-ncasează
în cur şi-n gură – şi în cer
unde toţi Sfinţii mă-abhorează
cînd eu Dreptatea mea mi-o cer,

de-aceea zic, nu vreau nimica
din Lumea asta să primesc,
vă las Extazul, vă las frica,
vă las şi sufletu-mi golesc,
de plin şi vid, de Domn şi Diavol,
de Bun şi Rău, bătrîni şi prunci,
eu numai sufletului, ja wohl
îi spun, în Paradis, atunci,
de-aceea zic, să treacă-n fine
Această Lume, Timp Pierdut,
şi-n ea să treacă de la mine
Tot Răul ce mi s-a făcut!

dorin liviu zaharia

mai mult dorin liviu zaharia

statistici

în România sunt peste 250.000 de bodyguarzi. Au desfinţat armata şi au umplut ţara de malaci care nu mai ştiu să muncească.

cateva desconsideraţii despre ioan petru culianu. să-mi fie cu iertare

vorbeam ieri cu un prieten la bere despre ioan petru culianu. eu îl acuzam ca prea a fost îndrăgostit de tehnologie, mult prea new ageist după gustul meu şi apoi a scris un articol în care se lua de legionari numindu-i klu klux klan ortodox. a avut o nevastă evreică şi o rudă apropiată în ţară ditai securistul, de aici poate că scenariile lui se potriveau cu scenariile lor. în plus a contribuit la arderea trupului neînsufleţit a lui Eliade. atât.

telefonul matrix

în matrix oamenii răi, şi parcă nu doar ei, se teleportează cu ajutorul telefonului mobil. acum cateva zile, in metrou, a sunat telefonul unei domnişoare din apropierea mea, iar după câteva vorbe spuse, vocea i s-a schimbat şi în locul ei parese că a apărut un individ care îmi poartă sâmbetele. zzzzzz. credeti ca sunt nebun? de unde o veni expresia asta, a purta sâmbetele? în una din ultimele apariţii filmate, Părintele Rafail Noica spunea că tehnologia a avansat atât de mult încât putem spune, fără să greşim, că trăim vremuri apocaliptice.