După 50 de ani de comunism, după 20 de ani de neocomunism şi masonerie, s-a ajuns la încercarea de definire şi de aplicare a unui fel de nouă teologie. Înlocuirea calităţii cu o anume cantitate, a unui fel de fond cu un fel de formă, a unui cuvânt lucrător şi viu cu un cuvânt sec şi vătămător. Postul, ca practică ortodoxă, nu poate fi judecat numai după nevoinţa credinciosului. În fapt, dacă eu mânânc un cartof pe zi, nu înseamnă că sunt mai îndreptăţit în a mi se cuvine ceva faţă de un bătrân care a primit de la medic recomandarea să mănânce fierturi de carne. O problemă pe cât de simplă aparent, pe atât de periculoasă pentru un ortodoxism şi aşa precar. Însă problema este veche de când lumea, nu vorbesc de ceva cu totul nou, ci doar de o nouă formă de fariseism. Când omul nu mai are libertatea de alegere înseamnă că se află într-o religie greşită. Voi reveni pe subiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu