Cine şi de ce vrea să ne lase fără amintiri? Ce babau înfiorător e acela care vrea să înghită frumuseţile copilărei noastre? De orice fel ar fi acest monstru cumplit trebuie să ţinem seama de măcar un lucru atunci când ne confruntăm cu această amnezie: amintirile sunt foarte importante, ne ţin legaţi de ceva natural, de un adevăr măcar la nivel faptic trecut, e care va să zică important şi e ceva al nostru, dar nu înseamnă totul. Nu ne putem lăsa copleşiţi de amintiri spunându-ne că asta e întreaga şi adevărata noastră natură. Am risca să ne crească coada asemenea personajelor din Avatar.
Ce lectură minunată ar fi în momentele de pierdere individuală povestioarele lui Ion Creagă? Sau ce plăcută ar fi o plimbare prin natură sau o discuţie relaxată cu un om bun?
Amintirea este folosită de sistem ca un drog nou şi ca instrument de afiliere: îţi dau amintiri, dar tu faci ce-ţi zic eu până ce o să înveţi singur drumul, nu faci ce ţi se spune nu primeşti. Această modalitate modernă de şantaj ţine de o construcţie comunistă, aranjată şi perfecţionată în zeci de ani. Lectura sience fiction a fost prezentă masiv în perioada comunistă în România ca şi în alte ţări comuniste. Mersul la biserică era interzis însă lectura sf, cărţile de acest gen erau încurajate şi prezente masiv pe rafturile bibliotecilor alături de clasici precum marx, engels etc. O explozie de scriitori români de literatură sf a avut loc în acea perioadă, iar televizoarele arătau la unison Racheta Albă. Realismul socialist era amestecat cu minciunile despre cucerirea spaţiului de către om. Omul stăpân al universului vroia cu orice chip să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu riscul de a întâlni extratereştri ostili. Mai nou omul vrea să se alieze cu extratereştri, fie ei încă fictivi, pentru a lupta împotriva omului. Pericolul roşu e mai prezent ca oricând pentru că a învăţat să îmbrace diferite chipuri. Fictivă e acum liniştea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu