Într-una din puţinele dezbateri publice la care a participat Părintele Calciu Dumitreasa, mai bine zis, la care a fost lăsat să participe în România, acesta vorbea despre condiţia credinţei, în speţă ortodoxă, trecută prin diferite regimuri politice. Zicea de pildă, că, pe vremea comunismului, individul putea să se înalţe spiritual în sus oricât vroia, regimul comunist având grijă ca omul să nu se dezvolte în laterale, în materialitate, în sus, neputând ocupa locul altuia, omul era chiar încurajat să se dezvolte prin diferitele tehnici de tortură, vezi cumplitele mecanisme ale suferinţei, purificatoare până la urmă, din puşcăriile comuniste. În capitalism, mai zicea el, omul este nu doar încurajat, ci aproape obligat să se dezvolte în laturi, dar, cât mai puţin lăsat să se dezvolte în sus. Acesta este un proiect la scară mare, socială, mondială. Omul, ghiftuit de mirajul prosperităţii, uită de suflet. Exemplul cel mai concludent este uşor de văzut în Americi. Această perspectivă stătea în adevăr la câţiva ani după revoluţie. Din nefericire lucrurile s-au schimbat în şi mai rău. Cele două opţiuni de libertate afişate omului şi-au găsit acum, îl aveau de la început, dar acum e explicit, un punct de lucru comun: stârpirea dreptei credinţe. În oricare parte te-ai afla, ca bun ortodox, te găseşti azi atacat de peste tot. Cu o frică şi o grabă nebună antichrist vrea să se înscăuneze. Pentru asta e în stare de orice. Iudeo-masoneria, că e rusească, cumplit mecanism, că e americănească, lucrează acum în biserică şi din afara ei pentru a-şi impune pretendentul la tron cu orice preţ. În mare înşelare vrea să fie aşezat omul pentru instaurarea unei noi credinţe. O falsă credinţă, asta e dorinţa sistemului, o credinţă mulţumitoare, suficientă, comună, o credinţă în care omul să aibă aparenţa fericirii, iar pentru asta, cum am mai spus, omul ar trebui aşezat într-o iluzie a realităţii. Ecumenismul este erezia secolului, zicea Părintele Calciu. Nu trebuie să uităm asta nicio clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu