Să stăm în adevăr

Biserica rusă masonizată împreună cu parte din securitatea română, cam de aceeaşi factură, încearcă cu orice preţ să-şi impună aşa zisa lor realitate. Pentru asta sunt în stare de orice le stă în putinţă şi, după atâtea experimente şi experienţe, au destule mijloace. Ce nu au ei e pe Dumnezeu. Desigur, din planul lor nu lipseşte dialectica. Astfel că, prezent şi acceptat este şi contrariul. La masa de joc nu e doar rusul e şi americanul, măcar şi inventat, şi ăsta e doar un exemplu. Ei îşi imaginează că toată realitatea e a lor. Învârtirea în jurul cozii, răsucirea de realităţi e pentru ei doar un exerciţiu de divertisment. De aceea nu vă lăsaţi înşelaţi de propunerea jocului lor.

Nouă ne rămâne dreapta credinţă. E greu, dar e bine.

Să stăm în adevăr.

Specula întru cuvânt

E greu de crezut, dar destul de adevărat: sunt oameni care fac bişniţă de cuvinte pentru a avea cu orice chip dreptate. Aceştia sunt de cele mai multe ori observatori, spectatori şi bineînţeles vorbitori. Ei aşteaptă să se întâmple ceva şi apoi vorbesc. Au preţiozitate, stil şi dacă sunt asociaţi cu religia capătă şi nişte autoritate. Dorinţa lor e de a avea dreptate. Dreptate cu orice preţ. Chiar de s-ar întâmpla un război pe ei nu-i interesează drama războiului, ci concluzia din urma lui, ei vor să se afle la masa negocierilor şi cuvântul lor să aibă greutate, să conteze. Ei se vor stăpânitori prin cuvânt, dar nu un cuvânt trăit, nu un cuvânt viu, ci un cuvânt fabricat, un cuvânt artificial pentru o lume artificială. Într-o lume de păpuşi ei sunt păpuşari. Pentru ei religia e un adjuvant, un mijloc, o cale de a ajunge la putere. Dacă sunt reprezentanţi ai securităţii, ai bisericii ruse puse în slujba puterii, ai americanilor sau ai oricăror puteri străine, a dorinţei de putere, cu atât mai bine. Ei sunt cei care fură vise, amintiri, speranţe. Sunt înaintemergătorii lui antichrist. Şi uneori ei sunt administratori de site-uri sau bloguri aşa zise anti-sistem.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa despre erezie şi credinţă

Într-una din puţinele dezbateri publice la care a participat Părintele Calciu Dumitreasa, mai bine zis, la care a fost lăsat să participe în România, acesta vorbea despre condiţia credinţei, în speţă ortodoxă, trecută prin diferite regimuri politice. Zicea de pildă, că, pe vremea comunismului, individul putea să se înalţe spiritual în sus oricât vroia, regimul comunist având grijă ca omul să nu se dezvolte în laterale, în materialitate, în sus, neputând ocupa locul altuia, omul era chiar încurajat să se dezvolte prin diferitele tehnici de tortură, vezi cumplitele mecanisme ale suferinţei, purificatoare până la urmă, din puşcăriile comuniste. În capitalism, mai zicea el, omul este nu doar încurajat, ci aproape obligat să se dezvolte în laturi, dar, cât mai puţin lăsat să se dezvolte în sus. Acesta este un proiect la scară mare, socială, mondială. Omul, ghiftuit de mirajul prosperităţii, uită de suflet. Exemplul cel mai concludent este uşor de văzut în Americi. Această perspectivă stătea în adevăr la câţiva ani după revoluţie. Din nefericire lucrurile s-au schimbat în şi mai rău. Cele două opţiuni de libertate afişate omului şi-au găsit acum, îl aveau de la început, dar acum e explicit, un punct de lucru comun: stârpirea dreptei credinţe. În oricare parte te-ai afla, ca bun ortodox, te găseşti azi atacat de peste tot. Cu o frică şi o grabă nebună antichrist vrea să se înscăuneze. Pentru asta e în stare de orice. Iudeo-masoneria, că e rusească, cumplit mecanism, că e americănească, lucrează acum în biserică şi din afara ei pentru a-şi impune pretendentul la tron cu orice preţ. În mare înşelare vrea să fie aşezat omul pentru instaurarea unei noi credinţe. O falsă credinţă, asta e dorinţa sistemului, o credinţă mulţumitoare, suficientă, comună, o credinţă în care omul să aibă aparenţa fericirii, iar pentru asta, cum am mai spus, omul ar trebui aşezat într-o iluzie a realităţii. Ecumenismul este erezia secolului, zicea Părintele Calciu. Nu trebuie să uităm asta nicio clipă.

Despre jidovi şi jidani

Sunt jidovi şi jidani. Jidovul rătăcitor este căutătorul nestatornic pentru că nu prea are unde sta, este romantic şi nostalgic, este prigonit şi nefericit de multe ori, este creatorul, artistul, este suflet pe cât se poate liber, dar hăituit, este bun şi darnic în multe cazuri, când nu se poate ajuta încearcă să ajute aproapele; jidanul este nestatornicul cotropitor, căutătorul şi găsitorul de aur, aventurierul mercantil, economist în toate împrejurările, raţionalist, logician, nesincer, cameleonic, expansionist, globalist, stapânitor de lumi create şi închipuite, sieşi-suficient, pervers şi prigonitor. Jidovul este cel care a înfruntat Auschwitzul, jidanul este cel care l-a creat. Jidovul este jucătorul, jidanul este cel care a făcut jocul. Primul aleargă, al doilea numără banii. Unul este ars pe rug, celălalt este inchizitorul. Unul vrea şi se poate mântui, celălalt încearcă să-l oprească de la mântuire.

În fine, jidovul este omul din mulţime care l-a întâlnit pe Iisus, jidanul este cel care l-a omorât.

Ştiri la tv despre cum influenţează ortodoxia viaţa oamenilor

Azi două ştiri la tv, una după alta: ieri doi bătrâni din Buşteni erau să ardă de vii de la o lumânare aprinsă lângă o icoană, adicătelea ar putea deveni periculos să te rogi şi să ţii lumânări şi candele aprinse, iar a doua ştire este despre mama unui student la teologie care a vrut să dea divorţ aşa că tatăl lui s-a spânzurat, foarte teologic, nu?

Aspecte zilnice ale dictaturii electronice

Lumea e intr-un proces puternic de schimbare. Noua tehnologie trebuie să se acordeze cât mai curând şi deplin cu existenţa oamenilor, este ordin de la negru împărat. Deocamdată se mai dau lupte sporadice între lumea de tip vechi, firească, lăsată de Dumnezeu, naturală şi lumea artificială, electronică, creată de forţele întunericului. Când acest proces se va fi finalizat, la el se lucrează de ani de zile, dar implementarea lui în forţă se întâmplă de doar câteva luni, lumea va fi aşezată pe un cu totul nou calapod, al tehnologiei noi pentru o nouă eră. Ce înseamnă asta de fapt? Că libertatea omului cu care unii încă se mai îndeletnicesc este pusă serios în pericol, individului creionându-se un patern de viaţă din care nu prea mai poate ieşi. Omul este racordat la sistemul electronic prin semnul fiarei, aflat, din nefericire, deja în fruntea multora. Dar nu doar fruntea omului participă la acest proiect de nouă dictatură înfiorătoare şi finală, ci, planurile globaliste sunt îndreptate către întreg corpul omului. Alimentele pe care le mănâncăm nu doar că sunt atent modificate genetic, dar îţi sunt vândute purtând, din ce în ce mai multe, codul de bare cu semnul fiarei şi sunt trecute prin cititorul de cod, laser, care imprimă produsului o informaţie, care, uşor, uşor va fi asimilată de organism pentru a se putea încadra perfect în noul sistem electronic. Astfel omul este proiectat a deveni perfect adaptat la o lume, ca să zic aşa, electrizantă, prin modificarea treptată a organismului. La baza acestui sistem stă de fapt informaţia, o informaţie de tip electronic care nu doar că va face din individ un număr, visul mai vechilor statisticieni, ci, va reuşi să facă din individ un respondent perfect la mesajele trimise electronic, încadrându-l robotic în peisajul noii ere de dictatură electronică prin care deja păşim timid. Peisajul urbei va arăta în curând ca o sală imensă şi zgomotoasă de jocuri electronice.

Înfiorător este că mintea omului ajunge din ce în ce mai mult prinsă în aceste cadre electronice, acest nou tip de închisoare perfectându-se pe zi ce trece. Ştim că prin deja banalul televizor sunt emise undele alfa care afectează creierul omului, sunt cunoscute studiile ştiinţifice, în câteva cuvinte însă se poate explica astfel: acele unde alfa reuşesc să sensibilizeze substanţial creierul omului racordându-l la acest nou tip de informaţie electronică. Canalul fiind deja deschis, prin fruntea omului, transmiterea de informaţie poate fi la alegerea manipulatorului. Tehnologia wirless poate să se aşeze liniştită în fotoliu.

Realitatea obişnuită este înlocuită agresiv de o viaţă controlată şi dictată tehnologic în care omul se afundă într-o negură deasă, cu ieşiri din ce în ce mai greu de găsit.